26 iul. 2011

Da mai Departe - in fiecare secunda, in fiecare minut cineva asteapta ca tu sa il ajuti si tu vei avea nevoie de ajutorul cuieva



Nu pot sa cred ca filmul a fost produs in 2000 si pana acum l-am ratat.Recunosc faptul ca l-am gasit intamplator si ca prezenta lui Joel Osment m-a facut sa vreau sa il urmaresc.Dupa ce l-am vazut in "August Rush", era firesc sa imi doresc sa vad si alte filme in care a mai jucat.Iar acest "Da-o mai departe" m-a lasat fara cuvinte.
Ideea pare intr-o prima faza comuna si ia ncelasi timp utopica:sa faci bine, fara a urmarii neaparat ceva prin acest bine decat a face lumea mai buna. Probabil multi au visat la asta deoarece"toate merg pe dos".
Au facut-o cand erau copii mai précis, toti dintre noi. Apoi ne-am maturizat, am luat "contactul cu viata" si ne-am dat seama ca totul e o utopie. Numai ca , fara sa realizam , am renuntat nu doar la un gand de a face bine. Am renuntat la un mod de viata. Prinsi cu cotidianul si mizeria imediata, am renuntat la a mai vedea lucrurile clar. Oare nu cumva am fost mintiti ca gesturile noastre sunt "fara folos". Numai ca "atunci cand renuntam, pierde intreaga lume" zice foarte bine Trervor spre finalul filmului. Daca fiecare dintre noi, utopic,nu?, ar avea puterea de a multiplica binele facut candva de un necunoscut, oare unde ar ajunge lumea. Cata vreme insa vom urmari in mod perfid chiar si atunci cand facem bine , doar sa pozam , din diverse motive, in "salvatorii", "bunii samariteni", calculand cu lux de realism "ce ne iese", e firesc sa gandim ca "nu are rost". Problema e ca ARE ROST, asta si doar pentru ca, in viata, fiecare dintre noi am avut momente si in care ni -sa intins o mana. Uneori am apucat cu toata forta ce ni s-a oferit si am iesit la liman. Alteori nu am gasit resursele necesare sa facem asta si ne-am impotmolit si mai tare, adaugand pana la urma regretul ca am ratat singura sansa oferita.
Mi-a palcut enorm scena in care Trevor pune reusita pe seama "caracterului puternic al mamei sale" . Cat trebuie sa iubesti ca sa nu iti recunosti meritele unei idei. Si cat suflet trebuie sa ai pentru a face "lumea sa se miste". Nu am sa va spun finalul, dar am sa sustin mereu ca m-a socat. Poate ca orice tanar fara experineta de viata care ar vedea filmul, ar putea sa inteleaga din el altceva decat ar trebui. Satisfactia imediata ar fi poate mai tentanta, iar a face un bine, chiar cu un pret maxim platit, ar putea parea putin tentant. Si totusi, cred ca totul a fost cat se poate de realist tratat. Pana la urma, si lumea in care traim este o imensa drama: fiecare lucru pe care il vedem zilnic in jurul nostru ne indreptateste sa spunem asta.Si totusi viata poate fi uneori frumoasa...poate tocmai datorita unor idei ca a lui Trevor.Utopica, uneori important e sa incerci, sa iti dai silinta. Restul...vine de la sine.
Daca cumva ati ratat filmul, sa nu o faceti si dupa acest moment, ar fi pacat. Ati pierde inca odata sansa de a va deschide ochii si sufletul spre lume.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Adaugati un comentariu: